luni, 5 aprilie 2021

In Memoriam: Ion C. Inculeţ

Ion Constantin Inculeţ, om politic, preşedintele Sfatului Ţării, ministru, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 5 aprilie 1884, în localitatea Răzeni (în zona Lăpuşna), şi s-a stins la Bucureşti, la 18 noiembrie 1940.

A venit pe lume în familia lui Constantin şi a Mariei Inculeţ, a urmat şcoala primară în satul natal, după care, în 1894 – a fost admis la Şcoala Teologică din Chişinău, pe care a absolvit-o cu note foarte bune, obţinând dreptul de a se înscrie la Seminar.

A ales să urmeze Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii Dorpat, iar după un an de studii, s-a transferat la acelaşi profil, în cadrul Universităţii Imperiale din Sankt Petersburg. A absolvit cu diplomă de gradul I şi recomandare pentru profesorat.

La Sankt Petersburg, s-a numărat printre cei care au pus bazele Asociaţiei Studenţilor Basarabeni „Bessarabskoe zemliachestvo” şi a fost angajat pe postul de privat – docent, predând fizica, matematica şi astronomia la diferite şcoli particulare.

Totodată, a fost secretar de redacţie al revistelor „Vestnik Znania” şi „Nauchnoe obozrenie”, publicând mai multe articole ştiinţifice, fără a le semna.

În 1917 a devenit deputat în Sovietul din Petrograd, iar în aprilie s-a întors în Basarabia, în fruntea unui grup de 40 de persoane, ca emisar al preşedintelui Guvernului Provizoriu.

S-a impus ca lider al moldovenilor unionişti şi a fost ales deputat în Sfatul Ţării, din partea deputaţilor - ţărani.

Dacă iniţial şi-a propus transformarea politică în cadrul unei noi Rusii democratice, după puciul din Octombrie, a militat pentru Unirea cu România, astfel încât, la 21 noiembrie 1917, a fost ales Preşedinte al Sfatului Ţării din Basarabia, calitate în care a dat dovadă de multă abilitate, calm şi răbdare, într-o situaţie generală extrem de dificilă.

La 6 ianuarie 1918 a avut loc tentativa de preluare a puterii de la Chişinău de către bolşevici, iar la 24 ianuarie, Sfatul Ţării a proclamat independenţa Basarabiei faţă de Rusia.

Mai apoi, la 27 martie 1918, tot Sfatul Ţării a proclamat – cu majoritate de voturi – Unirea cu România, Inculeţ semnând Rezoluţia Unirii, în prezenţa primului – ministru Alexandru Marghiloman.

În august 1918, împreună cu Pantelimon Halippa, a fondat Partidul Ţărănesc din Basarabia, al cărui scop era înfăptuirea reformei agrare.

La 10 noiembrie 1918, la recomandarea lui Petru Poni, a fost ales membru al Academiei Române.

După realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Inculeţ a primit funcţia de ministru de stat fără portofoliu pentru Basarabia, până în mai 1920. În această calitate, s-a ocupat de gestionarea unirii politico - administrative a noii provincii şi a început procesul prin care majoritatea partidelor politice din provincii se vor integra în cele din Vechiul Regat.

Astfel, partidul său va fuziona cu Partidul Naţional Liberal, Inculeţ fiind numit ministru de stat în Guvernul lui Ionel Brătianu, în ianuarie 1922.

S-a impus ca membru de bază al PNL, aducându-şi aportul la realizarea programului economico - social al acestuia şi a activat ca deputat în Parlament.

Alte funcţii îndeplinite:

- ministru al Sănătăţii (6 iunie 1927 – 3 noiembrie 1928),

- ministru de Interne (14 noiembrie 1933 – 29 august 1936),

- vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (29 august 1936 – 14 noiembrie 1937),

- ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (17 noiembrie – 28 decembrie 1937),

- ministru secretar de stat (din 28 iunie 1940, funcţie în care a asistat la evacuarea teritoriului Basarabiei, în urma cedării Guvernului de la Bucureşti în faţa ultimatumului sovietic, văzându-şi astfel destrămat proiectul politic pentru care luptase în trecut).

A decedat în urma unui atac de cord (existând şi opinii conform cărora s-ar fi sinucis în urma pierderii Basarabiei şi a Nordului Bucovinei din vara lui 1940) şi a fost înmormântat în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din localitatea Bârnova, în apropiere de municipiul Iaşi.

A fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino, împreună având doi băieţi – Ion şi George I. Inculeţ.

Autor: Pe o aripă de cânt

Foto: Google

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu